Si acum? Revenim la normal?

15 Mai. Prima zi de “libertate” dupa Starea de Urgenta. M-am trezit, mi-am pregatit cafeaua si ma asez in scaunul din balcon, locul in care mi-am petrecut ultima perioada, si ma gandesc la toate lucrurile pe care le-as putea face acum ca nu mai sunt legata de o adeverinta si totusi…corpul meu ramane inert, fara a putea face nimic. Mintea mea a ramas blocata la cum au decurs ultimele zile.

In ultimii ani am auzit constant, ca o mantra, „Traieste prezentul! Traieste clipa” si toata lumea se agita sa citeasca carti pe tema asta, crestea numarul de cautari pe Google pentru Eckart Tolle, peste tot curgeau recomandari de meditatii si trucuri de mindfulness.

Cand, deodata, lumea s-a pus pe pauza…ma rog, nu chiar deodata, caci a fost nevoie de un virus si o pandemie pentru aceasta realizare. Si, in acea clipa, am coborat piramida lui Maslow si am revenit in prezent. Pentru ca atunci cand principalele preocupari sunt singuranta ta si a familiei, sanatatea si asigurarea hranei, nu mai ramane asa mult loc pentru acele preocupari care te tineau ocupat, vesnicele proiectii in viitor sau amintirile din trecut.

Obisnuiam ca, in zilele in care ne doream sa ne rupem putin de tumultul vietii cotidiene, sa ne izolam in casa si sa setam telefonul pe modulul silentios, ca un act ritualic care arata angajamentul nostru pentru cateva clipe linistite. Nu ne dadeam seama atunci ca va veni un moment cand o mare parte a populatiei de pe acest glob, indiferent de sex, rasa, venit sau ocupatie, va fi pusa automat pe modulul silentios, fara alegere sau posibilitate de comutare. Zau ca nu credeam sa asist la asa ceva!

Mi s-a intamplat adesea, in ultimele zile, sa stau la birou (improvizatia de acasa, bineinteles, prin care am pus monopol pe masa de bucatarie 🙂 ) si sa privesc pe geam la cum se misca crengile copacilor proaspat infloriti si sa remarc linistea. Imi dau seama ca in tot haosul din aceasta perioada, s-a instalat o liniste nemaintalnita.

O vad in exterior dar, cel mai important, o simt in interior. Nu mai este agitatia si goana continua dupa a face ceva, a cumpara ceva sau a programa intalniri. Dupa p perioada lunga in care viata a insemnat program 9 – 5, fuga dupa cumparaturi si dupa a face cat mai multe lucruri, totul s-a pus pe pauza.

Am descoperit cu totii cat suntem de vulnerabili si, ca sa ne protejam, ne-am intors in interiorul zidurilor, propriile noastre cetati medievale, in care ne-am ascuns de dusmanul nevazut. Si uite asa, care, cum am putut, ne-am intors catre tribul nostru pentru sprijin si suport, pentru ca el este armata care ne intareste. Am redescoperit bucuria meselor in familie si a gatitului in casa, ne desfasuram viata in tihna si liniste, cum nu am mai facut-o vreodata.

Acum cand tot zgomotul si distractiile au disparut, ne-am ramas noi. Este un moment in care ne descoperim pe noi atunci cand nu mai suntem inconjurati de zgomot si de task-uri, cand agenda nu ne mai dicteaza viata si nu mai alergam ca disperatii in toate directiile. Si ne dam seama ca nu e deloc usor…iar pentru cei singuri, poate ca e o povara mult prea greu de dus.

This is the time to sit back, look at our lives, reflect, strategize the trajectory of what we want our life to be, and above all, realize the fragile nature of our existence. Most human beings do not understand this on a day-to-day basis. Our life is very fragile – a microscopic virus can kill us. – Sadhguru

Nu vreau sa idealizez situatia, nu inseamna ca totul e roz. Cei mai multi dintre noi ne izbim de o privare a libertatii cu care nu am fost obisnuiti, nu mai avem unde alerga de gandurile triste sau insatisfactiile, iar demonii nostri ne pandesc acum la fiecare colt de camera.

Nu inseamna ca brusc s-a declansat o evolutie spirituala in masa. E suficient sa te uiti prin magazine la oamenii disperati care golesc rafturile, care cauta sa isi asigure bunastarea si confortul, fara sa mai conteze cei din jur. In fata unor situatii de asemenea amploare vedem egoismul fiintei, nu o forma inaltatoare de umanitate.

Nu stiu cum va arata noul normal pe care il cautam. Probabil ca marea majoritate isi va relua viata de unde a lasat-o, preocupata sa isi consume proviziile. Vor continua sa se creada invincibili si atotputernici. O alta parte poate ca va iesi cu o doza mai mare de respect fata de viata, natura si esenta existentei. Insa, ceea ce cu siguranta vom trai cu totii, mai mult sau mai putin intens, este aprecierea lucrurilor simple care candva ni se cuveneau. O plimbare, reuniunile cu cei dragi, imbratisarile si libertatea.

Ma cufund si mai adanc in scaun si raman sa admir in continuare linistea…s-ar putea sa imi lipseasca.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s