Si acum? Revenim la normal?

15 Mai. Prima zi de “libertate” dupa Starea de Urgenta. M-am trezit, mi-am pregatit cafeaua si ma asez in scaunul din balcon, locul in care mi-am petrecut ultima perioada, si ma gandesc la toate lucrurile pe care le-as putea face acum ca nu mai sunt legata de o adeverinta si totusi…corpul meu ramane inert, fara a putea face nimic. Mintea mea a ramas blocata la cum au decurs ultimele zile.

In ultimii ani am auzit constant, ca o mantra, „Traieste prezentul! Traieste clipa” si toata lumea se agita sa citeasca carti pe tema asta, crestea numarul de cautari pe Google pentru Eckart Tolle, peste tot curgeau recomandari de meditatii si trucuri de mindfulness.

Cand, deodata, lumea s-a pus pe pauza…ma rog, nu chiar deodata, caci a fost nevoie de un virus si o pandemie pentru aceasta realizare. Si, in acea clipa, am coborat piramida lui Maslow si am revenit in prezent. Pentru ca atunci cand principalele preocupari sunt singuranta ta si a familiei, sanatatea si asigurarea hranei, nu mai ramane asa mult loc pentru acele preocupari care te tineau ocupat, vesnicele proiectii in viitor sau amintirile din trecut.

Obisnuiam ca, in zilele in care ne doream sa ne rupem putin de tumultul vietii cotidiene, sa ne izolam in casa si sa setam telefonul pe modulul silentios, ca un act ritualic care arata angajamentul nostru pentru cateva clipe linistite. Nu ne dadeam seama atunci ca va veni un moment cand o mare parte a populatiei de pe acest glob, indiferent de sex, rasa, venit sau ocupatie, va fi pusa automat pe modulul silentios, fara alegere sau posibilitate de comutare. Zau ca nu credeam sa asist la asa ceva!

Mi s-a intamplat adesea, in ultimele zile, sa stau la birou (improvizatia de acasa, bineinteles, prin care am pus monopol pe masa de bucatarie 🙂 ) si sa privesc pe geam la cum se misca crengile copacilor proaspat infloriti si sa remarc linistea. Imi dau seama ca in tot haosul din aceasta perioada, s-a instalat o liniste nemaintalnita.

O vad in exterior dar, cel mai important, o simt in interior. Nu mai este agitatia si goana continua dupa a face ceva, a cumpara ceva sau a programa intalniri. Dupa p perioada lunga in care viata a insemnat program 9 – 5, fuga dupa cumparaturi si dupa a face cat mai multe lucruri, totul s-a pus pe pauza.

Am descoperit cu totii cat suntem de vulnerabili si, ca sa ne protejam, ne-am intors in interiorul zidurilor, propriile noastre cetati medievale, in care ne-am ascuns de dusmanul nevazut. Si uite asa, care, cum am putut, ne-am intors catre tribul nostru pentru sprijin si suport, pentru ca el este armata care ne intareste. Am redescoperit bucuria meselor in familie si a gatitului in casa, ne desfasuram viata in tihna si liniste, cum nu am mai facut-o vreodata.

Acum cand tot zgomotul si distractiile au disparut, ne-am ramas noi. Este un moment in care ne descoperim pe noi atunci cand nu mai suntem inconjurati de zgomot si de task-uri, cand agenda nu ne mai dicteaza viata si nu mai alergam ca disperatii in toate directiile. Si ne dam seama ca nu e deloc usor…iar pentru cei singuri, poate ca e o povara mult prea greu de dus.

This is the time to sit back, look at our lives, reflect, strategize the trajectory of what we want our life to be, and above all, realize the fragile nature of our existence. Most human beings do not understand this on a day-to-day basis. Our life is very fragile – a microscopic virus can kill us. – Sadhguru

Nu vreau sa idealizez situatia, nu inseamna ca totul e roz. Cei mai multi dintre noi ne izbim de o privare a libertatii cu care nu am fost obisnuiti, nu mai avem unde alerga de gandurile triste sau insatisfactiile, iar demonii nostri ne pandesc acum la fiecare colt de camera.

Nu inseamna ca brusc s-a declansat o evolutie spirituala in masa. E suficient sa te uiti prin magazine la oamenii disperati care golesc rafturile, care cauta sa isi asigure bunastarea si confortul, fara sa mai conteze cei din jur. In fata unor situatii de asemenea amploare vedem egoismul fiintei, nu o forma inaltatoare de umanitate.

Nu stiu cum va arata noul normal pe care il cautam. Probabil ca marea majoritate isi va relua viata de unde a lasat-o, preocupata sa isi consume proviziile. Vor continua sa se creada invincibili si atotputernici. O alta parte poate ca va iesi cu o doza mai mare de respect fata de viata, natura si esenta existentei. Insa, ceea ce cu siguranta vom trai cu totii, mai mult sau mai putin intens, este aprecierea lucrurilor simple care candva ni se cuveneau. O plimbare, reuniunile cu cei dragi, imbratisarile si libertatea.

Ma cufund si mai adanc in scaun si raman sa admir in continuare linistea…s-ar putea sa imi lipseasca.

 

 

 

De ce un eveniment?

 S-a scurs ceva timp de la infiintarea acestui blog, timp in care s-au acumulat nenumarate experiente, cursuri, terapii sau intalniri cu oameni inspirationali.

Am crescut enorm in acesti ani si cred ca cel mai important lucru pe care l-am invatat este cum sa ne cunoastem mai bine si sa ne autovindecam. Nu am gasit o pilula magica sau ceva care sa stearga durerea intr-o clipa, desi stim ca asta cauta toata lumea, dar am gasit ceva mult mai valoros. Ne-am gasit pe „sine” in acest parcurs si am inteles multe lucruri.

De aici si ideea acestui eveniment, pe care am rumegat-o vreme indelungata. Ce rost are cunoasterea daca nu este impartasita? Ce rost are acest blog daca nu reuseste sa ajute in vreun fel, oricat de putin, si pe altii? Asa ca am hotarat sa ne reunim cu fratii nostri de dureri, sa povestim ce ne macina si sa descoperim ce bine este cand ai cu cine sa impartasesti lucruri si sa fii inteles.

Iar pe langa toate astea, sa ne luam si portia de dezvoltare personala, sa facem o mica introspectia in propria „gradina” si sa vedem cum putem pleca mai buni si intr-o stare mai buna.

Ce ziceti? 🙂 Va alaturati?

Mai multe detalii gasiti aici.

Hemicrania lui Bulgakov

the-procurators-hemicrania

Iwan Kulik, The Procurator’s Hemicrania, from a series of paintings inspired by The Master and Margarita

Se intampla si la case mai mari, dupa cum spuneam intr-o postare pe Facebook referitoare la Nietzsche.

In toate momentele in care ma luptam cu migrena si in care frustrarea mea ajungea la cote maxime, ma gandeam ca alti oameni sunt sanatosi si pot sa intreprinda o multime de lucruri, pe cand eu sunt prizoniera durerilor. Simteam ca aceasta afectiune imi neaga dreptul la dezvoltare profesionala, la experiente si trairi, la care ma multumeam doar sa visez, sau simple activitati la care, din cauza fricii, refuzam sa mai iau parte.

Dupa ce am citit „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom si „Maestrul si Margareta”a lui Mihail Bulgakov, mi-am dat seama ca totul era doar o scuza a mea si ca lasam frica sa preia controlul. Se pare ca „aha-urile” vin in cele mai ciudate moduri.

Bulgakov descrie cu acuratete in „Maestrul si Margareta” o criza de migrena a lui Pontiu Pilat, ce are la baza propriile trairi ale autorului, dupa cum reiese din jurnalul sau si al sotiei, precum si din istoricul sau medical. Departamentul de Neurostiinta de la Universitatea Brown din S.U.A. a scris un articol foarte interesant pe aceasta tema, pe care il puteti gasi aici: http://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1111/j.1468-2982.2006.01232.x . Se pare ca acest capitol in care relateaza criza lui Pontiu Pilat este una din cele mai detaliate descrieri a unei migrene in literatura.

Cu Nietzsche, pe de cealalta parte, s-ar parea ca am avut mai multe in comun, pacat ca nu ne-am intersectat caci am fi avut multe sa ne spunem. Suferea de migrene cumplite inca din copilarie – el de la 9 ani, eu de la 12. La el se instalau pe partea dreapta a capului, la mine pe stanga, dar la amandoi cu stari de greata si voma si fara aura care sa prezica atacul nemilos. Nu degeaba m-a cucerit „Plansul lui Nietzsche” si am absorbit fiecare cuvintel. Daca va pasioneaza, gasiti aici mai multe idei: http://www.actaneurologica.be/acta/download/2008-1/02-Hemelsoet%20et%20al.pdf

Inspirata de tot ce am citit despre diferite personalitati si luptele lor, precum si de discutiile avute cu multiple persoane care m-au inspirat si influentat, am decis sa imi dau voie sa traiesc liber, descatusata de frici, frustrari si dureri. Daca Bulgakov si Nietzsche au reusit sa creeze adevarate capodopere macinati fiind de aceasta afectiune, noi, restul suferinzilor, de ce sa ne lamentam si sa ne limitam? Deschideti-va aripile, faceti un salt si zburati spre orizonturi nebanuite, caci aici si acum se desfasoara viata voastra.

Va doresc un 2017 fara „batai de cap”si cu realizari marete!

Care sunt costurile unei dureri?

what-is-more-important-health-or-money

Totul costa. Cu atat mai mult cu cat ne gandim la lucrurile aflate la baza piramidei lui Maslow. Urcand de la baza ei, de la nevoile fiziologice catre cele legate de siguranta, intalnim si nevoia de a fi sanatosi.

Toata lumea spune ca sanatatea este cea mai importanta, desi la multi nu se afla pe lista prioritatilor. Din discutiile cu cei din jur am remarcat ca majoritatea o lasa pe ultima suta de metri. Am nenumarate conversatii de genul:

  • „Ma doare piciorul (poate fi maseaua, ficatul, spatele sau o lista lunga de afectiuni).”
  • „Pai si de ce nu te duci la doctor sa vezi ce este de facut?”
  • „Ehh…nu am bani acum. O mai las asa ca inca nu e atat de grav.”

La multi poate fi vorba si de o delasare sau o proasta gestionare a finantelor, dar in general toti se sperie de costurile ridicate pe care le presupun investigatiile medicale.Pe buna dreptate, caci orice afectiune aparuta rezulta o gaura in buget si mult timp pierdut pe la cabinete, alergat dupa trimiteri si toate cele. O metoda mai eficienta de atat pentru a-ti testa rabdarea si nervii nu cunosc.

Problema apare atunci cand amanam foarte mult acest proces, ajungem in ultima instanta la medic si atunci pericolul si costurile cresc considerabil. Sa fim sinceri, cati dintre noi nu am ajuns cu dureri cumplite de masea in miez de noapte, plangand ca un copil care nu gaseste alinare? Vorbim de acea mica carie pe care o puteam trata intr-o sedinta la stomatolog care nu dura mai mult de 30 de minute. Cu totii stim cum sta treaba cu preventia, putini o aplicam.

Multe din persoanele pe care le-am intalnit au impresia ca migrenele nu costa, ca doar nu sunt o mare afectiune. Ei bine, tin sa va zic ca treaba nu sta chiar asa. Tragand linie la sfarsit de an, am observat ca am cheltuit pe terapii si tratamente mai mult decat oricare din cunoscutii mei. Nu, nu sunt ipohondra si nu am o placere deosebita de a merge la doctori/terapeuti, am doar dureri care nu trec cu nimic. Se poate sa am eu cele mai sanatoase cunostinte, desi ii aud lamentandu-se destul de des.

Intr-un scenariu fericit, costurile legate de pastile pe luna se rezuma la o cutie de calmante, una de antivomitive, ceva pansamente gastrice sau hepatoprotectoare si ceva uleiuri de masaj (pentru cei care se trateaza cu sumatriptan, deja vorbin de costuri ridicate). Problema apare atunci cand pastilele nu isi mai fac efectul, desi iei din ce in ce mai multe, si cauti alternative care sa iti imbunatateasca starea. Atunci ajungi la sedinte de acupunctura, masaj, yoga, combinat cu ceva sport si o dieta speciala. Deja in punctul asta vorbim de cheltuieli echivalente cu un salariu mediu pe economie. Cum statul nu mai furnizeaza vaccinuri pentru bebelusi sau pastile pentru bolnavii afectati de cancer sau HIV, nici nu visezi la un sistem care sa se gandeasca si la nevoile migrenosilor.

Nu este o situatie usoara, nu este placut, dar asta este realitatea. Data viitoare cand va ganditi sa minimizati importanta acestei afectiuni si sa luati peste picior pe cineva care va povesteste ce am spus si eu in paragraful de mai sus, va rog sa va ganditi de doua ori.

Sursa foto: http://carmma.org/sites/default/files/resource-images/what-is-more-important-health-or-money.jpg

Jurnalul de vacanta al unui migrenos

Am fost mereu atrasa de ideea de a calatori, dar mi-am tot inhibat spiritul voiajor caci aceasta idee reprezenta totodata si o mare temere pentru mine. Intotdeauna ma gandeam cu frica cum m-as descurca departe de confortul casei, oaza mea de liniste si vindecare, in momentul in care s-ar instala o migrena.

Incet, incet mi-am facut curaj si am pornit in mici expeditii prin Europa care mi-au intarit increderea ca se poate si ca o migrena departe de casa nu este chiar un dezastru de negestionat. Prin umare, am hotarat sa trec la urmatorul nivel. Anul acesta am plecat in luna de miere in Thailanda, ceea ce a insemnat aproximativ 12 ore de zbor si o escala de 3 ore.

Primul zbor catre Doha as putea spune ca a fost acceptabil. Presiunea la nivelul capului si starea de disconfort a inceput sa se instaleze cam la 3 ore de la decolare (am ajuns la concluzia ca zborul cu avionul este un factor declansator), moment in care am apelat la un calmant si am incercat sa dorm, in speranta ca va trece. Starea s-a agravat in timpul escalei, moment cand am vomat pentru prima oara. Speram totusi ca dupa acest episod sa ma linistesc si sa imi fie mai bine.

Situatia nu a stat deloc asa, astfel ca iadul s-a dezlantuit in timpul zborului spre Bangkok. Pulsatiile de la nivelul capului nu ma lasau sa dorm, motiv pentru care ma foiam intr-una pe scaun, in speranta ca voi gasi o pozitie cat de cat confortabila ca sa imi mai aline durerea. Starea de greata era atat de intensa incat nu am putut manca, bea apa sau lua o pastila caci orice declansa o noua „eruptie”. Oricat m-am ferit, nu am scapat. Am ajuns prin a pazi intrarile la bai pentru a-mi „descarca” bila, caci in stomac nu mai aveam nimic de multa vreme, si sa stau pe jos pe acolo pentru a avea acces rapid. Stewardesele au fost foarte dragute si mi-au oferit diferite antivomitive care sa ajute, dar fara efect. Ultima solutie propusa de ele era sa ma astepte un medic cand aterizam, dar am refuzat complet, caci nu voiam sa aud de medici si spitale in vacanta.

Starea mea fizica era atat de groaznica incat nici nu ma mai gandeam „De ce eu?”, „De ce acum?”,”De ce trebuia sa incep asa vacanta?” ci pur si simplu ma rugam sa ajung cat mai repede la hotel sa ma odihnesc si sa iau o noua pastila care poate mi-ar fi usuat chinul. In fata unei stari complete de sfarseala nu puteam decat sa imi spun: „Hai ca mai poti! Mai rezista putin!”. Am reusit sa stau cuminte pe scaun pana am aterizat pentru ca apoi sa iau la rand toate baile pana la iesirea din aeroport. In total, cred ca mi-am golit stomacul/bila de 10 sau 12 ori, atingand orice record personal. Cu un ultim efort am ajuns la masina care urma sa ne transporte la hotel si m-am intins pe bancheta, reusind sa ma mai linistesc.

Nu va pot spune ce usurare simteam doar la gandul ca ma apropii de hotel unde ma asteapta un pat mare in care sa ma intind si sa ma ingrijesc. Dupa 40 de minute pe drum si alte 10 minute petrecute cu formalitatile de cazare, am ajuns in Rai, adica inr-un pat mare si confortabil. Eram atat de epuizata incat am adormit instant, insa m-am trezit in cateva ore, probabil datorita entuziasmului ca a inceput vacanta. Eram ametita dar fericita ca a trecut episodul urat si pot sa incep sa ma bucur de aventura care ma astepta. Bineinteles ca am inceput prin a ma hidrata si hrani, pentru a fi in conditie buna.

In concluzie, a fost mult mai rau decat imi putusem imagina eu vreodata, dar as repeta oricand experienta unei calatorii pe alt continent sau chiar si pana la capatul lumii. Acest episod mi-a aratat cel mai urat scenariu, careia i-am supravietuit si m-a intarit, asa ca mi-am propus sa nu mai ratez nicio ocazie pe care mi-o scoate viata in cale din cauza fricii sau a durerii. Suficient m-am cenzurat si mi-am negat dreptul la experiente mult visate, asa ca punem STOP.

Life, BRING IT ON!

Cum? Care? Cat?

Durerile de cap si pozitionare lor

Daca v-ati tot luat la trante cu durerile de cap, sigur v-ati intrebat ce poate fi, care este sursa lor si cum le puteti gestiona. Mai jos aveti cateva informatii care sa va ajute sa intelegeti putin diferentele intre ele. Sigur ca un diagnostic va poate fi pus doar de catre medicul specialist, care o sa va ajute si cu un tratament adaptat situatiei voastre.

  1. Sa incepem cu prietena mea, Migrena. Cum diagnosticam migrena?

Cuvantul „migrena”implica existenta unei dureri de cap ca si caracteristica principala, acompaniata de alte simptome care sunt interconectate. Durerea apare sub forma unor pulsatii violente localizate intr-una din tample, putand fi supra orbitala, frontala retrobulbar, parietal, postauricular sau occipital. In cazuri mai rare poate aparea in zona molarilor, dintii de sus sau de jos, baza nasului, peretele median al orbitei, gat sau zona arterelor carotide.

In momentul izbucnirii este unilaterala si tinde sa devina difuza ca distribuire pe masura ce se instaleaza criza (in cazul meu, la izbucnire este difuza si pe masura ce atinge punctul culminat devine unilaterala). Locatia durerii poate jongla de pe o parte pe alta in atacuri succesive sau chiar pe parcursul aceleiasi crize. Mi se intampla cateodata sa ma duc la somn din cauza unei dureri puternice pe partea stanga a capului si sa ma trezesc cu durerea transferata pe dreapta. Ce-i drept, acest lucru se intampla in 5% din cazuri.

Care sunt simptomele?

Greata, fonofobie, fotofobie, anumite persoane manifesta o asa numita „äura”, vedere dubla, vertij, varsaturi, tulburari interstinale, tulburari de personalitate, iar in cazuri mai rare chiar hemiplegie si afazie.

Oliver Sacks spune in cartea lui „Migraine” (o sa va tot innebunesc cu ea dar este ca o biblie pentru mine) de faptul ca in 2000 de ani de atestare a migrenelor, caracteristicile acestora nu s-au schimbat. Partea trista este ca in toti acesti ani nu s-au gasit metode eficiente pentru vindecare.

Cat dureaza o criza?

O criza poate varia puternic in ceea ce priveste durata. In cazul unor atacuri acute, poate fi vorba de cateva minute. In migrena obisnuita, nu mai putin de 3 ore si poate ajunge pana la 8 sau 24 de ore. Exista cazuri cand poate ajunge la cateva zile sau, in mod extrem, chiar la o saptamana.

2. Durerile de cap cauzate de stari de tensiune apar pur intamplator si sunt rezultatul stresului temporar, anxietatii, oboselii sau ca urmare a starilor de nervi sau furie. Aceasta incepe sa se manifeste, de obicei, la nivelul fruntii, tamplelor, gatului sau in partea posterioara a capului.

Simptomele includ durere la nivelul tamplelor (poate fi doar la nivelul uneia sau ambele), senzatia ca te strange ceva de cap, presiune si muschi care se contracta la nivelul capului si gatului, vedere incetosata.

Durata unei crize poate sa ajunga de la cateva ora si pana la 2 – 3 zile.

3. Durerile de cap tip „cluster” se manifesta in cicluri si este localizata pe o parte a capului. Durerea survine brusc, fara avertizment sau simptome prevestitoare, o data sau de mai multe ori pe zi si tinde sa reapara in jurul aceleiasi ore si in zilele urmatoare. Specialistii cred ca acest tip de durere este provocat de o serie de reactii chimice la nivelul creierului si este descrisa ca fiind una dintre cele mai severe si intense dintre durerile de cap.

Printre simptome se mai numara si durerea ascutita sau insotita de senzatie de fierbinteala, ochiul din zona unde este localizata durerea se  inroseste si lacrimeaza, caderea pleoapei, senzatie de nas iritat si care curge.

O criza dureaza intre 45 si 90 de minute si poate persista pe o perioada de 4 sau 8 saptamani.

4. Durerile sinusale apar atunci cand se inflameaza sinusurile, de obicei ca rezultat al unei reactii alergice sau infectii. Durerea se poate inrauti la miscari bruste ale capului sau aplecarea acestuia.

Ca simptome avem durere profunda si constanta care este localizata in jurul sinusurilor (obraji, frunte si baza nasului), uneori insotita de febra daca vorbim de infectie si nas rosu cu scurgeri.

Durerea cedeaza pe masura ce inflamatia sau infectia este inlaturata.

5. Durerile de cap de tip „bumerang” sau cum le numesc eu „ïronia sortii”. Surpriza, acestea sunt cauzate de utilizarea in exces a medicamentelor pentru tratarea simtomelor durerii. De regula apar dimineata devreme si pot persista pe parcursul intregii zile. Cedeaza la administrarea calmantelor dar se inrautatesc atunci cand efectul dispare.

In cazul acestora simptomele sunt diverse, durerea fiind diferita de la o zi la alta. Vorbim aici de durere la nivelul gatului, stare de agitatie sau nervozitate, nas congestionat sau calitate scazuta a somnului.

Sper ca acest articol sa va fie util si sa va raspunda la nelamuririle privind durerile de cap. Daca reusim sa analizam si sa intelegem durerile, avem sanse mari sa le si controlam intr-o oarecare masura.

Surse: http://www.headaches.org

http://www.medicalnewstoday.com/articles/73936.php

Cartea lui Oliver Sacks, Migraine.

Despre cum poti insufla speranta si sprijini persoanele care sufera de migrene

Migraine Awareness Logo

 

 

 

Iunie a fost despre cum se insufla speranta in randul celor afectati de migrene. Cel putin in anumite state.

Am tot amanat redactarea unei postari in acest sens deoarece nu sunt un fan al imprumutarii unor trenduri. Nu am vrut sa va spun ca trebuie sa purtati fundite sau haine mov (pentru ca nici eu nu o fac), sau sa dati share la postari despre migrene si sa va puneti o poza de profil. Iar dupa ce toata campania si nebunia se duce, toate lumea se intoarce nepasatoare la treburile ei.

Iunie a fost Luna Constientizarii Migrenelor si Durerilor de Cap si, precum orice bolnav care se respecta, am primit si noi o culoare. Tema din acest an a fost construita in jurul ideii de „Inspiring Hope” si cred ca este una chiar inspirata. Este greu sa iti pastrezi speranta in fata unei afectiuni care stii ca nu are sanse mari de vindecare. In Romania a fost liniste in acest sens, probabil pentru ca nimeni nu considera ca migrenele reprezinta a afectiune pentru care se merita sa faci atata tam-tam. Nu pot sa condamn acest fapt deoarece, candva, nici eu nu credeam.

Cand eram adolescenta, si apoi in facultate, imi era jena sa spun ca sufar de migrene. De multe ori ma chinuiam sa particip la diferite evenimente doar pentru a nu fi nevoita sa ma scuz si sa spun motivul pentru care nu voiam sa merg. Cunosteam foarte bine reactiile celorlalti fata de raspunsul meu si eram deja satula de ele. Ma gandeam ca sunt oameni care sufera de boli grave, incurabile, si ma rusinam gandindu-ma ca eu ma lamentez pe seama unor dureri de cap. Cu timpul a incetat sa imi mai pese atat de multe de ce cred cei din jur si sa ma gandesc mai mult la bunastarea mea.

Pe parcursul acestei luni am urmarit postari legate de ce poti face pentru a sustine aceasta cauza si trebuie sa spun ca multe dintre ele mi s-au parut lipsite de semnificatie. Poate si pentru ca nu sunt fanul manifestarilor de fatada, in care ni se cere sa manifestam o solidaritate fatisa, dar temporara, care nu este neaparat si autentica. In ciuda acestui fapt, apreciez ca perceptia asupra migrenelor s-a schimbat si ca exista din ce in ce mai multe dezbateri pe aceasta tema.

Pentru a veni in intampinarea acestei initiative, in stilul meu propriu, am decis sa lansez blogul in aceasta luna si sa imi aduc aportul cum stiu eu mai bine. Mi-am dorit ca blogul sa fie vocea mea de vindecare, ecoul de ajutorare pentru ceilalti si corul care va raspandi speranta.

Ce gesturi mici puteti face voi pentru a sprijini aceasta initiativa, indiferent in ce luna ne aflam?

– Manifestati intelegere fata de sora/prietenul/colegul/sotul etc. care trece printr-o criza. Presiunile de genul „Hai sa iesim, nu fi naspa. Poate te lasa durerea mai incolo.” sau „Iar te doare capul? Tu tot timpul ai o problema.”, nu fac decat sa raneasca si sa adanceasca sentimentul de singuratate.

– Nu mai spuneti „Ce mare lucru? o durere de cap. Ia si tu o pastila si-ti trece”. Nu, nu trece asa usor si nu considera ca intelegei ce presupune aceasta durere.

– Fara „Ce iei atatea pastile pentru o durere de cap? Eu prefer sa indur decat sa bag pastile in mine.” Trebuie sa fii nebun sa crezi ca cineva ia pastile de placere. Daca nu ai experimentat dureri crunte de cap in care simti ca iti crapa craniul si iti vine sa iti sfasii scalpul, nu iti mai da cu parerea.

– Sa aflati ce sunt migrenele si sa ii luminati si pe cei din jurul vostru. Prin raspandirea informatiei faceti cel mai mare bine in directiei constientizarii acestei afectiuni.

Fiecare om trebuie sa ia atitudine cand vine vorba despre drepturile si problemele care il privesc si sa inteleaga ca nu trebuie sa astepte ca altcineva sa vina si sa fie vocea lui. Acesta este cel mai simplu mod de a-i inspira si pe ceilalti care nu au incredere in fortele proprii si de a genera schimbare.