Si acum? Revenim la normal?

15 Mai. Prima zi de “libertate” dupa Starea de Urgenta. M-am trezit, mi-am pregatit cafeaua si ma asez in scaunul din balcon, locul in care mi-am petrecut ultima perioada, si ma gandesc la toate lucrurile pe care le-as putea face acum ca nu mai sunt legata de o adeverinta si totusi…corpul meu ramane inert, fara a putea face nimic. Mintea mea a ramas blocata la cum au decurs ultimele zile.

In ultimii ani am auzit constant, ca o mantra, „Traieste prezentul! Traieste clipa” si toata lumea se agita sa citeasca carti pe tema asta, crestea numarul de cautari pe Google pentru Eckart Tolle, peste tot curgeau recomandari de meditatii si trucuri de mindfulness.

Cand, deodata, lumea s-a pus pe pauza…ma rog, nu chiar deodata, caci a fost nevoie de un virus si o pandemie pentru aceasta realizare. Si, in acea clipa, am coborat piramida lui Maslow si am revenit in prezent. Pentru ca atunci cand principalele preocupari sunt singuranta ta si a familiei, sanatatea si asigurarea hranei, nu mai ramane asa mult loc pentru acele preocupari care te tineau ocupat, vesnicele proiectii in viitor sau amintirile din trecut.

Obisnuiam ca, in zilele in care ne doream sa ne rupem putin de tumultul vietii cotidiene, sa ne izolam in casa si sa setam telefonul pe modulul silentios, ca un act ritualic care arata angajamentul nostru pentru cateva clipe linistite. Nu ne dadeam seama atunci ca va veni un moment cand o mare parte a populatiei de pe acest glob, indiferent de sex, rasa, venit sau ocupatie, va fi pusa automat pe modulul silentios, fara alegere sau posibilitate de comutare. Zau ca nu credeam sa asist la asa ceva!

Mi s-a intamplat adesea, in ultimele zile, sa stau la birou (improvizatia de acasa, bineinteles, prin care am pus monopol pe masa de bucatarie 🙂 ) si sa privesc pe geam la cum se misca crengile copacilor proaspat infloriti si sa remarc linistea. Imi dau seama ca in tot haosul din aceasta perioada, s-a instalat o liniste nemaintalnita.

O vad in exterior dar, cel mai important, o simt in interior. Nu mai este agitatia si goana continua dupa a face ceva, a cumpara ceva sau a programa intalniri. Dupa p perioada lunga in care viata a insemnat program 9 – 5, fuga dupa cumparaturi si dupa a face cat mai multe lucruri, totul s-a pus pe pauza.

Am descoperit cu totii cat suntem de vulnerabili si, ca sa ne protejam, ne-am intors in interiorul zidurilor, propriile noastre cetati medievale, in care ne-am ascuns de dusmanul nevazut. Si uite asa, care, cum am putut, ne-am intors catre tribul nostru pentru sprijin si suport, pentru ca el este armata care ne intareste. Am redescoperit bucuria meselor in familie si a gatitului in casa, ne desfasuram viata in tihna si liniste, cum nu am mai facut-o vreodata.

Acum cand tot zgomotul si distractiile au disparut, ne-am ramas noi. Este un moment in care ne descoperim pe noi atunci cand nu mai suntem inconjurati de zgomot si de task-uri, cand agenda nu ne mai dicteaza viata si nu mai alergam ca disperatii in toate directiile. Si ne dam seama ca nu e deloc usor…iar pentru cei singuri, poate ca e o povara mult prea greu de dus.

This is the time to sit back, look at our lives, reflect, strategize the trajectory of what we want our life to be, and above all, realize the fragile nature of our existence. Most human beings do not understand this on a day-to-day basis. Our life is very fragile – a microscopic virus can kill us. – Sadhguru

Nu vreau sa idealizez situatia, nu inseamna ca totul e roz. Cei mai multi dintre noi ne izbim de o privare a libertatii cu care nu am fost obisnuiti, nu mai avem unde alerga de gandurile triste sau insatisfactiile, iar demonii nostri ne pandesc acum la fiecare colt de camera.

Nu inseamna ca brusc s-a declansat o evolutie spirituala in masa. E suficient sa te uiti prin magazine la oamenii disperati care golesc rafturile, care cauta sa isi asigure bunastarea si confortul, fara sa mai conteze cei din jur. In fata unor situatii de asemenea amploare vedem egoismul fiintei, nu o forma inaltatoare de umanitate.

Nu stiu cum va arata noul normal pe care il cautam. Probabil ca marea majoritate isi va relua viata de unde a lasat-o, preocupata sa isi consume proviziile. Vor continua sa se creada invincibili si atotputernici. O alta parte poate ca va iesi cu o doza mai mare de respect fata de viata, natura si esenta existentei. Insa, ceea ce cu siguranta vom trai cu totii, mai mult sau mai putin intens, este aprecierea lucrurilor simple care candva ni se cuveneau. O plimbare, reuniunile cu cei dragi, imbratisarile si libertatea.

Ma cufund si mai adanc in scaun si raman sa admir in continuare linistea…s-ar putea sa imi lipseasca.

 

 

 

De ce un eveniment?

 S-a scurs ceva timp de la infiintarea acestui blog, timp in care s-au acumulat nenumarate experiente, cursuri, terapii sau intalniri cu oameni inspirationali.

Am crescut enorm in acesti ani si cred ca cel mai important lucru pe care l-am invatat este cum sa ne cunoastem mai bine si sa ne autovindecam. Nu am gasit o pilula magica sau ceva care sa stearga durerea intr-o clipa, desi stim ca asta cauta toata lumea, dar am gasit ceva mult mai valoros. Ne-am gasit pe „sine” in acest parcurs si am inteles multe lucruri.

De aici si ideea acestui eveniment, pe care am rumegat-o vreme indelungata. Ce rost are cunoasterea daca nu este impartasita? Ce rost are acest blog daca nu reuseste sa ajute in vreun fel, oricat de putin, si pe altii? Asa ca am hotarat sa ne reunim cu fratii nostri de dureri, sa povestim ce ne macina si sa descoperim ce bine este cand ai cu cine sa impartasesti lucruri si sa fii inteles.

Iar pe langa toate astea, sa ne luam si portia de dezvoltare personala, sa facem o mica introspectia in propria „gradina” si sa vedem cum putem pleca mai buni si intr-o stare mai buna.

Ce ziceti? 🙂 Va alaturati?

Mai multe detalii gasiti aici.

Hemicrania lui Bulgakov

the-procurators-hemicrania

Iwan Kulik, The Procurator’s Hemicrania, from a series of paintings inspired by The Master and Margarita

Se intampla si la case mai mari, dupa cum spuneam intr-o postare pe Facebook referitoare la Nietzsche.

In toate momentele in care ma luptam cu migrena si in care frustrarea mea ajungea la cote maxime, ma gandeam ca alti oameni sunt sanatosi si pot sa intreprinda o multime de lucruri, pe cand eu sunt prizoniera durerilor. Simteam ca aceasta afectiune imi neaga dreptul la dezvoltare profesionala, la experiente si trairi, la care ma multumeam doar sa visez, sau simple activitati la care, din cauza fricii, refuzam sa mai iau parte.

Dupa ce am citit „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom si „Maestrul si Margareta”a lui Mihail Bulgakov, mi-am dat seama ca totul era doar o scuza a mea si ca lasam frica sa preia controlul. Se pare ca „aha-urile” vin in cele mai ciudate moduri.

Bulgakov descrie cu acuratete in „Maestrul si Margareta” o criza de migrena a lui Pontiu Pilat, ce are la baza propriile trairi ale autorului, dupa cum reiese din jurnalul sau si al sotiei, precum si din istoricul sau medical. Departamentul de Neurostiinta de la Universitatea Brown din S.U.A. a scris un articol foarte interesant pe aceasta tema, pe care il puteti gasi aici: http://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1111/j.1468-2982.2006.01232.x . Se pare ca acest capitol in care relateaza criza lui Pontiu Pilat este una din cele mai detaliate descrieri a unei migrene in literatura.

Cu Nietzsche, pe de cealalta parte, s-ar parea ca am avut mai multe in comun, pacat ca nu ne-am intersectat caci am fi avut multe sa ne spunem. Suferea de migrene cumplite inca din copilarie – el de la 9 ani, eu de la 12. La el se instalau pe partea dreapta a capului, la mine pe stanga, dar la amandoi cu stari de greata si voma si fara aura care sa prezica atacul nemilos. Nu degeaba m-a cucerit „Plansul lui Nietzsche” si am absorbit fiecare cuvintel. Daca va pasioneaza, gasiti aici mai multe idei: http://www.actaneurologica.be/acta/download/2008-1/02-Hemelsoet%20et%20al.pdf

Inspirata de tot ce am citit despre diferite personalitati si luptele lor, precum si de discutiile avute cu multiple persoane care m-au inspirat si influentat, am decis sa imi dau voie sa traiesc liber, descatusata de frici, frustrari si dureri. Daca Bulgakov si Nietzsche au reusit sa creeze adevarate capodopere macinati fiind de aceasta afectiune, noi, restul suferinzilor, de ce sa ne lamentam si sa ne limitam? Deschideti-va aripile, faceti un salt si zburati spre orizonturi nebanuite, caci aici si acum se desfasoara viata voastra.

Va doresc un 2017 fara „batai de cap”si cu realizari marete!

Care sunt costurile unei dureri?

what-is-more-important-health-or-money

Totul costa. Cu atat mai mult cu cat ne gandim la lucrurile aflate la baza piramidei lui Maslow. Urcand de la baza ei, de la nevoile fiziologice catre cele legate de siguranta, intalnim si nevoia de a fi sanatosi.

Toata lumea spune ca sanatatea este cea mai importanta, desi la multi nu se afla pe lista prioritatilor. Din discutiile cu cei din jur am remarcat ca majoritatea o lasa pe ultima suta de metri. Am nenumarate conversatii de genul:

  • „Ma doare piciorul (poate fi maseaua, ficatul, spatele sau o lista lunga de afectiuni).”
  • „Pai si de ce nu te duci la doctor sa vezi ce este de facut?”
  • „Ehh…nu am bani acum. O mai las asa ca inca nu e atat de grav.”

La multi poate fi vorba si de o delasare sau o proasta gestionare a finantelor, dar in general toti se sperie de costurile ridicate pe care le presupun investigatiile medicale.Pe buna dreptate, caci orice afectiune aparuta rezulta o gaura in buget si mult timp pierdut pe la cabinete, alergat dupa trimiteri si toate cele. O metoda mai eficienta de atat pentru a-ti testa rabdarea si nervii nu cunosc.

Problema apare atunci cand amanam foarte mult acest proces, ajungem in ultima instanta la medic si atunci pericolul si costurile cresc considerabil. Sa fim sinceri, cati dintre noi nu am ajuns cu dureri cumplite de masea in miez de noapte, plangand ca un copil care nu gaseste alinare? Vorbim de acea mica carie pe care o puteam trata intr-o sedinta la stomatolog care nu dura mai mult de 30 de minute. Cu totii stim cum sta treaba cu preventia, putini o aplicam.

Multe din persoanele pe care le-am intalnit au impresia ca migrenele nu costa, ca doar nu sunt o mare afectiune. Ei bine, tin sa va zic ca treaba nu sta chiar asa. Tragand linie la sfarsit de an, am observat ca am cheltuit pe terapii si tratamente mai mult decat oricare din cunoscutii mei. Nu, nu sunt ipohondra si nu am o placere deosebita de a merge la doctori/terapeuti, am doar dureri care nu trec cu nimic. Se poate sa am eu cele mai sanatoase cunostinte, desi ii aud lamentandu-se destul de des.

Intr-un scenariu fericit, costurile legate de pastile pe luna se rezuma la o cutie de calmante, una de antivomitive, ceva pansamente gastrice sau hepatoprotectoare si ceva uleiuri de masaj (pentru cei care se trateaza cu sumatriptan, deja vorbin de costuri ridicate). Problema apare atunci cand pastilele nu isi mai fac efectul, desi iei din ce in ce mai multe, si cauti alternative care sa iti imbunatateasca starea. Atunci ajungi la sedinte de acupunctura, masaj, yoga, combinat cu ceva sport si o dieta speciala. Deja in punctul asta vorbim de cheltuieli echivalente cu un salariu mediu pe economie. Cum statul nu mai furnizeaza vaccinuri pentru bebelusi sau pastile pentru bolnavii afectati de cancer sau HIV, nici nu visezi la un sistem care sa se gandeasca si la nevoile migrenosilor.

Nu este o situatie usoara, nu este placut, dar asta este realitatea. Data viitoare cand va ganditi sa minimizati importanta acestei afectiuni si sa luati peste picior pe cineva care va povesteste ce am spus si eu in paragraful de mai sus, va rog sa va ganditi de doua ori.

Sursa foto: http://carmma.org/sites/default/files/resource-images/what-is-more-important-health-or-money.jpg

Jurnalul de vacanta al unui migrenos

Am fost mereu atrasa de ideea de a calatori, dar mi-am tot inhibat spiritul voiajor caci aceasta idee reprezenta totodata si o mare temere pentru mine. Intotdeauna ma gandeam cu frica cum m-as descurca departe de confortul casei, oaza mea de liniste si vindecare, in momentul in care s-ar instala o migrena.

Incet, incet mi-am facut curaj si am pornit in mici expeditii prin Europa care mi-au intarit increderea ca se poate si ca o migrena departe de casa nu este chiar un dezastru de negestionat. Prin umare, am hotarat sa trec la urmatorul nivel. Anul acesta am plecat in luna de miere in Thailanda, ceea ce a insemnat aproximativ 12 ore de zbor si o escala de 3 ore.

Primul zbor catre Doha as putea spune ca a fost acceptabil. Presiunea la nivelul capului si starea de disconfort a inceput sa se instaleze cam la 3 ore de la decolare (am ajuns la concluzia ca zborul cu avionul este un factor declansator), moment in care am apelat la un calmant si am incercat sa dorm, in speranta ca va trece. Starea s-a agravat in timpul escalei, moment cand am vomat pentru prima oara. Speram totusi ca dupa acest episod sa ma linistesc si sa imi fie mai bine.

Situatia nu a stat deloc asa, astfel ca iadul s-a dezlantuit in timpul zborului spre Bangkok. Pulsatiile de la nivelul capului nu ma lasau sa dorm, motiv pentru care ma foiam intr-una pe scaun, in speranta ca voi gasi o pozitie cat de cat confortabila ca sa imi mai aline durerea. Starea de greata era atat de intensa incat nu am putut manca, bea apa sau lua o pastila caci orice declansa o noua „eruptie”. Oricat m-am ferit, nu am scapat. Am ajuns prin a pazi intrarile la bai pentru a-mi „descarca” bila, caci in stomac nu mai aveam nimic de multa vreme, si sa stau pe jos pe acolo pentru a avea acces rapid. Stewardesele au fost foarte dragute si mi-au oferit diferite antivomitive care sa ajute, dar fara efect. Ultima solutie propusa de ele era sa ma astepte un medic cand aterizam, dar am refuzat complet, caci nu voiam sa aud de medici si spitale in vacanta.

Starea mea fizica era atat de groaznica incat nici nu ma mai gandeam „De ce eu?”, „De ce acum?”,”De ce trebuia sa incep asa vacanta?” ci pur si simplu ma rugam sa ajung cat mai repede la hotel sa ma odihnesc si sa iau o noua pastila care poate mi-ar fi usuat chinul. In fata unei stari complete de sfarseala nu puteam decat sa imi spun: „Hai ca mai poti! Mai rezista putin!”. Am reusit sa stau cuminte pe scaun pana am aterizat pentru ca apoi sa iau la rand toate baile pana la iesirea din aeroport. In total, cred ca mi-am golit stomacul/bila de 10 sau 12 ori, atingand orice record personal. Cu un ultim efort am ajuns la masina care urma sa ne transporte la hotel si m-am intins pe bancheta, reusind sa ma mai linistesc.

Nu va pot spune ce usurare simteam doar la gandul ca ma apropii de hotel unde ma asteapta un pat mare in care sa ma intind si sa ma ingrijesc. Dupa 40 de minute pe drum si alte 10 minute petrecute cu formalitatile de cazare, am ajuns in Rai, adica inr-un pat mare si confortabil. Eram atat de epuizata incat am adormit instant, insa m-am trezit in cateva ore, probabil datorita entuziasmului ca a inceput vacanta. Eram ametita dar fericita ca a trecut episodul urat si pot sa incep sa ma bucur de aventura care ma astepta. Bineinteles ca am inceput prin a ma hidrata si hrani, pentru a fi in conditie buna.

In concluzie, a fost mult mai rau decat imi putusem imagina eu vreodata, dar as repeta oricand experienta unei calatorii pe alt continent sau chiar si pana la capatul lumii. Acest episod mi-a aratat cel mai urat scenariu, careia i-am supravietuit si m-a intarit, asa ca mi-am propus sa nu mai ratez nicio ocazie pe care mi-o scoate viata in cale din cauza fricii sau a durerii. Suficient m-am cenzurat si mi-am negat dreptul la experiente mult visate, asa ca punem STOP.

Life, BRING IT ON!

Cum? Care? Cat?

Durerile de cap si pozitionare lor

Daca v-ati tot luat la trante cu durerile de cap, sigur v-ati intrebat ce poate fi, care este sursa lor si cum le puteti gestiona. Mai jos aveti cateva informatii care sa va ajute sa intelegeti putin diferentele intre ele. Sigur ca un diagnostic va poate fi pus doar de catre medicul specialist, care o sa va ajute si cu un tratament adaptat situatiei voastre.

  1. Sa incepem cu prietena mea, Migrena. Cum diagnosticam migrena?

Cuvantul „migrena”implica existenta unei dureri de cap ca si caracteristica principala, acompaniata de alte simptome care sunt interconectate. Durerea apare sub forma unor pulsatii violente localizate intr-una din tample, putand fi supra orbitala, frontala retrobulbar, parietal, postauricular sau occipital. In cazuri mai rare poate aparea in zona molarilor, dintii de sus sau de jos, baza nasului, peretele median al orbitei, gat sau zona arterelor carotide.

In momentul izbucnirii este unilaterala si tinde sa devina difuza ca distribuire pe masura ce se instaleaza criza (in cazul meu, la izbucnire este difuza si pe masura ce atinge punctul culminat devine unilaterala). Locatia durerii poate jongla de pe o parte pe alta in atacuri succesive sau chiar pe parcursul aceleiasi crize. Mi se intampla cateodata sa ma duc la somn din cauza unei dureri puternice pe partea stanga a capului si sa ma trezesc cu durerea transferata pe dreapta. Ce-i drept, acest lucru se intampla in 5% din cazuri.

Care sunt simptomele?

Greata, fonofobie, fotofobie, anumite persoane manifesta o asa numita „äura”, vedere dubla, vertij, varsaturi, tulburari interstinale, tulburari de personalitate, iar in cazuri mai rare chiar hemiplegie si afazie.

Oliver Sacks spune in cartea lui „Migraine” (o sa va tot innebunesc cu ea dar este ca o biblie pentru mine) de faptul ca in 2000 de ani de atestare a migrenelor, caracteristicile acestora nu s-au schimbat. Partea trista este ca in toti acesti ani nu s-au gasit metode eficiente pentru vindecare.

Cat dureaza o criza?

O criza poate varia puternic in ceea ce priveste durata. In cazul unor atacuri acute, poate fi vorba de cateva minute. In migrena obisnuita, nu mai putin de 3 ore si poate ajunge pana la 8 sau 24 de ore. Exista cazuri cand poate ajunge la cateva zile sau, in mod extrem, chiar la o saptamana.

2. Durerile de cap cauzate de stari de tensiune apar pur intamplator si sunt rezultatul stresului temporar, anxietatii, oboselii sau ca urmare a starilor de nervi sau furie. Aceasta incepe sa se manifeste, de obicei, la nivelul fruntii, tamplelor, gatului sau in partea posterioara a capului.

Simptomele includ durere la nivelul tamplelor (poate fi doar la nivelul uneia sau ambele), senzatia ca te strange ceva de cap, presiune si muschi care se contracta la nivelul capului si gatului, vedere incetosata.

Durata unei crize poate sa ajunga de la cateva ora si pana la 2 – 3 zile.

3. Durerile de cap tip „cluster” se manifesta in cicluri si este localizata pe o parte a capului. Durerea survine brusc, fara avertizment sau simptome prevestitoare, o data sau de mai multe ori pe zi si tinde sa reapara in jurul aceleiasi ore si in zilele urmatoare. Specialistii cred ca acest tip de durere este provocat de o serie de reactii chimice la nivelul creierului si este descrisa ca fiind una dintre cele mai severe si intense dintre durerile de cap.

Printre simptome se mai numara si durerea ascutita sau insotita de senzatie de fierbinteala, ochiul din zona unde este localizata durerea se  inroseste si lacrimeaza, caderea pleoapei, senzatie de nas iritat si care curge.

O criza dureaza intre 45 si 90 de minute si poate persista pe o perioada de 4 sau 8 saptamani.

4. Durerile sinusale apar atunci cand se inflameaza sinusurile, de obicei ca rezultat al unei reactii alergice sau infectii. Durerea se poate inrauti la miscari bruste ale capului sau aplecarea acestuia.

Ca simptome avem durere profunda si constanta care este localizata in jurul sinusurilor (obraji, frunte si baza nasului), uneori insotita de febra daca vorbim de infectie si nas rosu cu scurgeri.

Durerea cedeaza pe masura ce inflamatia sau infectia este inlaturata.

5. Durerile de cap de tip „bumerang” sau cum le numesc eu „ïronia sortii”. Surpriza, acestea sunt cauzate de utilizarea in exces a medicamentelor pentru tratarea simtomelor durerii. De regula apar dimineata devreme si pot persista pe parcursul intregii zile. Cedeaza la administrarea calmantelor dar se inrautatesc atunci cand efectul dispare.

In cazul acestora simptomele sunt diverse, durerea fiind diferita de la o zi la alta. Vorbim aici de durere la nivelul gatului, stare de agitatie sau nervozitate, nas congestionat sau calitate scazuta a somnului.

Sper ca acest articol sa va fie util si sa va raspunda la nelamuririle privind durerile de cap. Daca reusim sa analizam si sa intelegem durerile, avem sanse mari sa le si controlam intr-o oarecare masura.

Surse: http://www.headaches.org

http://www.medicalnewstoday.com/articles/73936.php

Cartea lui Oliver Sacks, Migraine.

Despre cum poti insufla speranta si sprijini persoanele care sufera de migrene

Migraine Awareness Logo

 

 

 

Iunie a fost despre cum se insufla speranta in randul celor afectati de migrene. Cel putin in anumite state.

Am tot amanat redactarea unei postari in acest sens deoarece nu sunt un fan al imprumutarii unor trenduri. Nu am vrut sa va spun ca trebuie sa purtati fundite sau haine mov (pentru ca nici eu nu o fac), sau sa dati share la postari despre migrene si sa va puneti o poza de profil. Iar dupa ce toata campania si nebunia se duce, toate lumea se intoarce nepasatoare la treburile ei.

Iunie a fost Luna Constientizarii Migrenelor si Durerilor de Cap si, precum orice bolnav care se respecta, am primit si noi o culoare. Tema din acest an a fost construita in jurul ideii de „Inspiring Hope” si cred ca este una chiar inspirata. Este greu sa iti pastrezi speranta in fata unei afectiuni care stii ca nu are sanse mari de vindecare. In Romania a fost liniste in acest sens, probabil pentru ca nimeni nu considera ca migrenele reprezinta a afectiune pentru care se merita sa faci atata tam-tam. Nu pot sa condamn acest fapt deoarece, candva, nici eu nu credeam.

Cand eram adolescenta, si apoi in facultate, imi era jena sa spun ca sufar de migrene. De multe ori ma chinuiam sa particip la diferite evenimente doar pentru a nu fi nevoita sa ma scuz si sa spun motivul pentru care nu voiam sa merg. Cunosteam foarte bine reactiile celorlalti fata de raspunsul meu si eram deja satula de ele. Ma gandeam ca sunt oameni care sufera de boli grave, incurabile, si ma rusinam gandindu-ma ca eu ma lamentez pe seama unor dureri de cap. Cu timpul a incetat sa imi mai pese atat de multe de ce cred cei din jur si sa ma gandesc mai mult la bunastarea mea.

Pe parcursul acestei luni am urmarit postari legate de ce poti face pentru a sustine aceasta cauza si trebuie sa spun ca multe dintre ele mi s-au parut lipsite de semnificatie. Poate si pentru ca nu sunt fanul manifestarilor de fatada, in care ni se cere sa manifestam o solidaritate fatisa, dar temporara, care nu este neaparat si autentica. In ciuda acestui fapt, apreciez ca perceptia asupra migrenelor s-a schimbat si ca exista din ce in ce mai multe dezbateri pe aceasta tema.

Pentru a veni in intampinarea acestei initiative, in stilul meu propriu, am decis sa lansez blogul in aceasta luna si sa imi aduc aportul cum stiu eu mai bine. Mi-am dorit ca blogul sa fie vocea mea de vindecare, ecoul de ajutorare pentru ceilalti si corul care va raspandi speranta.

Ce gesturi mici puteti face voi pentru a sprijini aceasta initiativa, indiferent in ce luna ne aflam?

– Manifestati intelegere fata de sora/prietenul/colegul/sotul etc. care trece printr-o criza. Presiunile de genul „Hai sa iesim, nu fi naspa. Poate te lasa durerea mai incolo.” sau „Iar te doare capul? Tu tot timpul ai o problema.”, nu fac decat sa raneasca si sa adanceasca sentimentul de singuratate.

– Nu mai spuneti „Ce mare lucru? o durere de cap. Ia si tu o pastila si-ti trece”. Nu, nu trece asa usor si nu considera ca intelegei ce presupune aceasta durere.

– Fara „Ce iei atatea pastile pentru o durere de cap? Eu prefer sa indur decat sa bag pastile in mine.” Trebuie sa fii nebun sa crezi ca cineva ia pastile de placere. Daca nu ai experimentat dureri crunte de cap in care simti ca iti crapa craniul si iti vine sa iti sfasii scalpul, nu iti mai da cu parerea.

– Sa aflati ce sunt migrenele si sa ii luminati si pe cei din jurul vostru. Prin raspandirea informatiei faceti cel mai mare bine in directiei constientizarii acestei afectiuni.

Fiecare om trebuie sa ia atitudine cand vine vorba despre drepturile si problemele care il privesc si sa inteleaga ca nu trebuie sa astepte ca altcineva sa vina si sa fie vocea lui. Acesta este cel mai simplu mod de a-i inspira si pe ceilalti care nu au incredere in fortele proprii si de a genera schimbare.

Nu sunteti singuri

Nu sunteti singuri, nu suferiti de o boala incurabila si cu siguranta nu sunteti nebuni.

Pe parcursul acestor ani presarati cu dureri insuportabile de cap, aceste 3 tipologii de ganduri nu imi dadeau pace. In timpul unei crize, cand eu simteam ca imi crapa craniul, mi se pare imposibil sa cred ca este vorba doar despre o durere de cap, o migrena, care o sa treaca, dar care totodata o sa reapara constant.

Eu imi imaginam un spectru vast de afectiuni, de la tumora pana la boli autoimune, iar doctorii imi spuneau plictisiti „Suferi de migrene. Ia si tu niste calmante, niste antivomitive si aia e”. In timpul acelor consultatii imi si imaginam cum mana mea ii strange gatul doctorului si il lasa fara suflare. Singurele lucruri pe care eu voiam sa le aud purtau numele de CAUZA si TRATAMENT. Ei bine, veste proasta, caci nu am primit nici una, nici alta.

Prima oara cand am fost diagnosticata cu migrene aveam 12 ani si cateva luni si ma simteam cumplit de singura si neinteleasa, in ciuda faptului ca aveam multi prieteni. Migrenele nu erau o afectiune comuna si toti ma intrebau „Bine, bine, dar care este cauza? Dar nu poti sa iei niste pastile sa iti treaca?”. Iar raspunsul meu atragea priviri indoielnice si genera un tumult chiar si in interiorul meu, pentru ca si eu simteam o imensa frustrare de fiecare data cand ma gandeam ca nu exista o solutie si trebuie sa traiesc toata viata asa. Pur si simplu nu voiam sa accept acest fapt si inca nu vreau sa il accept.

Dar cu timpul, pe masura ce accesul la internet a devenit o banalitate, am descoperit ca nu sunt singura si ca multi oameni se confrunta cu aceleasi probleme.

Cifrele spun cam asa:

– In Marea Britanie, 1 persoana din 7 sufera de migrene

– Migrenele afecteaza de doua ori mai multe femei decat barbati

– 36 de milioane de oameni din USA sunt afectati de migrene

– Aproximativ 18% din femeile din America si 6% din barbati sufera de migrene

In Romania s-ar parea ca 46% dintre romani manifesta dureri de cap, migrene sau cefalee cel putin o data pe luna. Cam atata am gasit relevant in termeni de statistici la noi, dupa cum reiese dintr-un articol de pe hotnews.ro care mentioneaza rezultatele unui studiu derulat de GfK.

Tare mult mi-as dori sa se faca un studiu in Romania despre cate persoane sufera de migrene si cat are statul de platit de pe urma acestora (in UK, statul are cheltuieli de 2.25 miliarde de lire sterline). As lucra ca si voluntar pentru firma care realizeaza acest studiu doar ca sa avem o perspectiva reala asupra situatiei la nivel national.

Deci va repet, desi uneori pare ca nimeni nu va intelege si va simtiti singuri, ganditi-va ca sunt milioane de oameni pe intreg pamantul care sufera la fel ca si voi. Sper cu timpul sa ajungem sa ne cunoastem in cadrul unor intalniri care sa va umple de speranta si unde veti gasi prieteni care sa va inteleaga.

Pana atunci, imi puteti scrie oricand.

(surse: http://www.migraineresearchfoundation.org/fact-sheet.html

http://www.migraine.org.uk/information/

http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-7061434-jumatate-dintre-romani-sufera-dureri-cap.htm)

Sa intelegem migrenele

Nu vei reusi sa intelegi niciodata migrena daca nu ai o abordare multilaterala.

Personal, mi-a luat mult timp sa realizez ca durerile mele de cap nu reprezinta doar o problema neurologica si atat. Ce-i drept, multitudinea de medici pe care i-am vizitat si consultat in ultimii 14 ani nu m-au ajutat sa dobandesc o perspectiva cat mai clara si coerenta asupra acestei afectiuni. Tocmai asta cred ca este una din marele lacune in tratarea durerilor de cap in Romania.

In incercarea de a intelege afectiunea cu care ma confrunt, nu am reusit sa gasesc o definitie care sa cuprinda intregul spectru al problemelor si care sa explice cu adevarat ce se intampla cu mine. American Migraine Foundation descrie migrena drept „o tulburare neurologica mostenita care este caracterizata de o hiperexcitabilitate a anumitor zone cerebrale”. Cautand mai departe, dam de una din „preferatele mele”: „o durere severa care este precedata sau insotita de semnale senzoriale precum cele luminoase, pete oarbe, piscaturi in brate si picioare, greata, voma si sensibilitate la lumina si sunete”. Apoi se continua cu „migrena este rezultatul unei combinatii de dilatare a vaselor de sange si eliberarea de chimicale din fibrele nervoase care infasoara aceste vase.” (medicalnewstoday.com).

Cu siguranta ca migrena cuprinde toate aceste aspecte, simptome si senzatii. Dar daca ar fi doar atat, poate ca s-ar rezolva cu inhibitori si antivomitive. Problema apare atunci cand sunt milioane de oameni care se confrunta cu aceasta problema si nu reusesc sa gaseasca alinare in ciuda multiplelor pastile si tratamente prescrise.

Daca mergem dincolo de canoanele neurologice, putem sa observam ca migrena este mai mult decat atat, ea este o expresie a geneticii si a personalitatii stilului de viata al unui individ. Din acest motiv, medicul, cercul social si mediul de lucru sunt elemente inseparabile in procesul de abordare a acestei afectiuni. Oliver Sacks, un neurolog care a studiat intens fenomenul migrenos si ale carui lecturi le recomand cu mare drag celor care vor sa inteleaga mai bine ce se intampla cu ei, spune ca migrena exprima atat nevoile fiziologice, cat si pe cele emotionale. Astfel se ridica problema conform careia, din punct de vedere medical, intelegerea ei ar trebui sa fie bazata pe cercetare atat neurologica, cat si psihiatrica.

Cei care va confruntati cu aceasta problema de multi ani, poate ca va regasiti in aceasta definitie extinsa a afectiunii. Iar daca sunteti ca si mine, cu siguranta v-ati ales cu atacuri migrenoase din cauza anxietatii, stresului sau a gandurilor care va macinau intens. Iar daca sunteti si mai aproape de profilul meu, nu stiti sigur daca sunteti bolnavi sau nebuni 🙂

(sursa foto: http://www.headaches.org/)

Lupta dintre mine si eu

How hard it is to handle pain

Dealing with pain

Nu am avut deloc o viata zbuciumata, ba din contra, o copilarie frumoasa, parinti iubitori, inconjurata de prieteni si lipsita de mari dezamagiri.

Ce intrerupea uneori scurgerea normala a zilelor si oprea timpul in loc era vechea mea prietena, migrena. Si-a facut loc in universul meu incepand cu varsta de 12 ani si, de atunci, este cea mai serioasa si neintrerupta constanta a existentei mele. Nu mai tin minte cu exactitate acea prima data, insa ce mai pot distinge printre amintiri este ca intr-o zi, spre seara, am avut o durere puternica si parintii mei m-au dus la spital. Dupa o injectie cu calmante eram inapoi acasa in patul meu.

De atunci, o data la cateva zile, timpul stagna iar eu eram aruncata in mijlocul unor dureri oribile pe care nu le intelegeam, nu le puteam controla si parca ma incorsetau pana la sufocare. Totul incepea cu o presiune usoara la nivelul capului, senzatie de oboseala si ca nu imi pot tine ochii deschisi. Apoi, simteam usor cum din strafunduri isi face loc o pulsatie care devenea din ce in ce mai puternica. Intensitatea la care ajungeau aceste dureri nu se compara cu nicio suferinta intalnita pana atunci si nu trecea cu niciun tip de calmante. In aceasta faza, deja nu mai suportam prezenta nimanui, lumina devenea orbitoare si orice zgomot, oricat de usor, parca imi zgaria timpanul si genera un disconfort suplimentar. Punctul maxim al durerii culmina cu reprizele de varsaturi. Asa am aflat cum orele pot sta in loc iar secundele te pot macina asemeni picaturii chinezesti. Dar intr-un final venea somnul, acel salvator oniric care ma elibera, ma reda vietii si reusea sa ma ancoreze iarasi in cotidian.

Dupa acel prim episod, parintii ingrijorati m-au dus la diverse controale: neurolog, oftalmolog, endocrinolog, analize peste analize. Diagnosticul? Destul de vag, probabil niste migrene. Solutia? Calmante si antivomitive. Am acceptat diagnosticul, desi nu il intelegeam, si am incercat sa imi continui traiul in ciuda faptului ca simteam inlauntrul meu ca nimic nu mai avea sa fie ca inainte. Omul este creat cu aceasta capacitate fantastica de adaptare, asa ca am ajuns sa ma accept pe mine insami si sa reusesc sa imi fac fata, pana cand a venit vremea sa plec la facultate. Agitatia admiterii, frenezia mutarii, necunoscutului, decorul si oamenii noi au marcat un inceput ce parea ca nu va fi umbrit de nimic. Sau cel putin asta am crezut eu.

La o luna dupa mutare, dupa o zi linistita presarata cu plimbari, am decis sa merg acasa deoarece ma simteam obosita. Pe masura ce starea de oboseala si pulsatii se intensificau, am decis ca este momentul sa  merg la somn. Nu peste mult timp m-am trezit din cauza unei dureri puternice de cap care nu imi dadea pace. Mi-am urmat tabieturile post-declansare migrena (administrarea pastilelor, realizarea masajului capilar), dar nimic nu a functionat, durerea devenind din ce in ce mai insuportabila. Cum datul cu capul de pereti nu era o masura de aplicat pe termen lung, am urcat in masina si verisoara mea, cu care locuiam, m-a transportat la Spitalul Municipal. Dupa ce au reusit sa imi stabilizeze crizele de varsaturi, m-a controlat un neurolog care mi-a reconfirmat ceea ce stiam deja: ca sufar de migrene ceva mai deosebite.  A urmat o injectie cu calmante, o perfuzie in salonul mic de la urgente si plin de oameni ai strazii, dupa care mi s-a permis sa ma intorc acasa. Epuizata, m-am bagat in pat si am cazut in bratele somnului, partenerul meu de nadejde.

Dar ce te faci cand a doua zi nu esti redat vietii si te confrunti cu aceleasi stari? “Nu, asa ceva nu este posibil!” imi tot repetam. Am inceput sa dorm mai mult, cu gandul ca o sa dea rezultate la un moment dat. Asa s-a scurs o zi, doua, trei, doua saptamani. Obosita si neputincioasa mi-am informat parintii si, dupa o calatorie eterna cu trenul, am poposit acasa. Au urmat alte doua luni tumultoase, cu dureri, analize, drumuri la spital. In tot acest timp am fost condusa de o frica continua si eram macinata de intrebari care nu imi dadeau pace: “De ce nu imi trec starile?”, “Ce este in neregula cu mine?”. Ajunsesem sa cred ca am ceva mai mult de o migrena, dar RMN-ul realizat arata ca totul este in regula. De altfel, tona de analize care au urmat nu a generat niciun rezultat. Mici probleme la stomac, o migrena capricioasa si un organism usor slabit. Aceasta perioada petrecuta acasa a fost cea mai dificila incercare. Desi am vizitat iarasi nenumarati doctori (neurologi, gastroenterologi, oftalmologi, ginecologi, orl-isti si lista continua) rezultatele intarziau sa apara iar eu deveneam din ce in ce mai speriata ca nu imi revin. Asa a survenit si frica de singuratate, dependenta de casa si ai mei sau atacurile de panica.

Usor usor lucrurile s-au linistit si viata si-a reluat cursul obisnuit dar, desi au trecut 5 ani de atunci, efectele continua sa se resimta. Sunt macinata de intrebari inca de cand ma trezesc: ”Oare azi o sa ma doara capul?”. Apoi fac o analiza serioasa a dispozitiei ca sa observ daca ceva ar trada posibila aparitie a unei migrene. “Aseara nu am dormit suficient, daca ma apuca durerea de cap? Nu ma simt suficient de odihnita, oare mi se va face rau?”. Devin atat de preocupata de aceasta idee incat uneori simt ca se instaleaza durerea si iau o pastila si trece, dar in situatiile nefericite se instaleaza chinul.

Aceasta a devenit lupta mea continua cu o migrena capricioasa, ganduri, anxietate si frustrari. Desi atacurile de panica au disparut dupa luni marcate de discutii cu eul meu, anxietatea se declanseaza la cel mai mic zvac al tamplelor. Si creste hranindu-se cu fricile si amintirile mele, ajungand sa ma copleseasca intr-un final. Imi sustine frustrarea generata de multele momente pierdute din cauza durerilor, de frica care ma impiedica sa fac lucruri noi si imi neaga dreptul la experiente mult visate. Astfel am ajuns sa traiesc cu frica de durere.

Starea mea a evoluat mult in ultimii ani, dar continui si in prezent procedeul lent si interminabil de tratare al durerilor. Infrunt cu stoicism durerea si incerc constant sa-mi conving subconstientul sa uite acele episoade urate in care m-am speriat in fata unor dureri care ma copleseau, departe de mainile vindecatoare ale mamei si de siguranta caminului.

Aceasta este lupta mea si a milioane de oameni care trec zilnic prin dureri cauzate de migrene si dureri de cap. Din acest motiv, am vrut sa creez un spatiu de ajutor reciproc, care sa aduca raspunsuri si sa ofere ajutor celor care s-au simtit pierduti ca si mine. Iar pentru unii dintre noi, poate ca va fi chiar o lupta invingatoare!